Adevărata poveste

Adevărata poveste a aripilor de catifea, care a constituit baza Invitației la zbor adresate vouă, este simplă și poate părea copilărească. Dar ce e rău în a mai putea fi copil măcar pentru o clipă, atunci când peste tot, în jur, se adună norii de grindină? Vârtej. Furtună, ploaie! Unde ne adăpostim? Uite o narcisă! Să ne-ndreptăm spre ea. Și, plini de speranțe, cei trei fluturași au zburat spre corola aurie și parfumată a acesteia. - Nu-l primesc decât pe cel galben, fiindcă avem aceeași culoare! a spus narcisa, strângându-și petalele. - Suntem buni prieteni și nu ne putem desparți! - Uite o lalea! spune fluturele cel mic. Poate ne găzduiește ea. - Cel roșu poate veni liniștit! fu raspunsul acesteia... și tristețea îi învălui pe cei trei fluturași. - Floare de iris, tu ești ultima noastră șansă! - Îmi pare rau, dar în lumea mea e loc decât pentru cel albastru. Picăturile de ploaie cădeau grele, gata - gata să le strivească trupușoarele firave. - Poftiți sub umbreluța mea! se auzi glasul unei ciupercuțe. E loc pentru toți! ...Dar fiecare dintre poveștile fluturilor noștri este \"adevarata poveste\" din inima cuiva. Vă mulțumesc vouă, tuturor celor care au știut să devină, pentru câteva clipe, copii, să se lase prinși în jocul cu fluturi multicolori, lasând la o parte certurile, amăraciunea, orgoliul și amprentele vârstei. Capacitatea de iertare, prietenia, dăruirea și puritatea unei bătăi de inimă ale copilului care doarme, ascuns în fiecare dintre noi, merita să fie scoase la lumină, măcar din când în când. P.S. O completare a textului de mai sus: Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore Pot doar spune: Iartă-mă pentru durata zilei; Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi, Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi, pentru fluturi; Iartă-mă că florile se fac fructe și fructele sâmburi, și sâmburii pomi; Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii, Și fluviile mări, și mările oceane; Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuți, Și nou născutii singurătăți, și singurătățile iubirii… Nimic, nimic nu pot să împiedic, Toate-și urmează destinul și nu mă întreabă, Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu. Eu pot doar spune- Iartă-mă. Umilință ( Ana Blandiana ) Eu prefer fluturii \"Varessa urticae\"

George Bălan

Miha Maxim

Un fluture-mi bate in piept/Ascult, iubesc, acult, iubesc.../...Ma repet? Sunt Fluturele rândul unu coloana doi. Dacă pui degetul pe aripile mele, poate nu am să mai pot zbura... Dar vei simți prin atingerea ta căderea lină a aerului cald... Am văzut oameni care inspirau coloane de piatră de gură, și am văzut bătrâni alungați de o mână strâmbă... Am văzut copii care alergau străzile cu jocuri, dar numai în mintea lor... Mi-am uns aripile cu aer cald și am plecat dincolo de ceea sunt, dincolo de ceea ce-am fost, am ajuns la granitele Abusurdului și m-am întors și am trecut de atâtea ori până am pierdut sensul drumului... Nu am să-ți povestesc nimic despre culoarea aripilor mele... Îmbătat poate, am cazut în soare și mi le-a desenat chiar El, glumind pe seama sexualitatii mele... Nu am sa-ți mai povestesc decât că drumurile zburate de până acum le-am făcut în numele iubirii și le-am întors în numele iertarii... Iar cele pe care le voi urma vor fi în numele Zborului...

Mihail-Adrian Simion

Mijloc - sus

e mic, un petic infim o frântură de curcubeu, promisiunea soarelui de mâine pe rotunjimea strălucitoare a ionatanului, inimaginabilă nebunia iubirii, sânge șiroind în cascade prin capilarele vieții

Monica Mihaela Pop

Poveste Anul acesta Anotimpul venise mai târziu, il așteptam așa cum așteptam o minune și, știi, cînd aceasta se întâmplă, te copleșește, te lasă fără vlagă și te învie în același timp. Mă plimbam printre zile așa cum te plimbi printre ierburile înalte care îți mângâie languros tălpile goale sau ți le zgârie cu aceeași dragoste. Orele alunecau încet topindu-se pe pielea mea încă păstrând amintirea ANOTIMPULUI RECE. Iar EL mă învăluie cu uriașele lui aripi albastre pregatindu-mă pentru celelalte anotimpuri care vor veni, pregatindu-mă pentru zbor.

Dana Stănescu

vărsătorul

capricornul Tu&eu

mary, eu cred că e vorba de cele 12 zodii, fiecare cu \"modul personal de a privi lucrurile\", de a gândi, modul personal de a fi, mai gingaș, mai hotărât, mai brut, mai ezoteric, cu drumuri diferite, dar cam spre același lucru... :) eu cred că(luând pozițiile ca la șah sau ca în excell) a1 este vărsător(ca și mine), iar a4 este capricorn(ca și tine)... oops, sorry... și io bat campii.. :) cu drag,

Sabina

Flutuream și eu!

Într-o dimineață, m-a trezit o picătură de apă. Pic! Pe ochiul stâng. Hmmm! Vecina de deasupra iar spală covoarele direct pe podea, mă înjunghie gândul prăpăstios. Deschid ochiul drept încet, încet... Hei! Ce-i asta? De când e tavanul meu așa verde? Și... de ce se clatinÃ așa? O amețeală plăcută mă cuprinde, nu se mișcă doar tavanul, iată! patul are același balans. Încă o picătură de apă, hapciu!... m-a nimerit fix pe nas. Gata! Mă dau jos! Incerc să-mi pun mâinile în șolduri. De unde șolduri? De unde mâini? Hei! Zboooor!.... Cum adică, zbor? Plutesc. Am ceva colorat de la gât în jos, și, dau din culorile astea ... și mă ridic în sus, virez stânga să evit tavanul, mai e unul, înca unul, așa... stânga, dreapta, stânga... Uuui! Să știi că eu fac aerul ăsta să vibreze așa colorat, chiar eu!. M-așez pe unul din tavanele verzi, să-mi trag uimirea nițel și, mș privesc curioasă într-o bobiță strălucitoare. Ia te uită! Am niște aripi minunate cu patru ochișori și puzderie de culori... parcă-s o bucațica de curcubeu. Ei, da! Acum seman perfect cu Frumusețea! Cred cș, așa din profil, aduc destul de bine și cu Bucuria, ia să văd , dacă... - Mamă! Maaamă! Pot să-l ud pe Răducu? Mămica lui i-a dat voie să mă ude... Mamă, dormi? Ufff! Așa-mi trebuie dacă mă uit pe gaura cheii în sufletul Mariei... - Nu dormeam, flutuream și eu, așa... - Bine, mamă! Fluturește-te la loc. Mă duc să-mi umplu pistolul cu apă.

Ina Simona Cirlan

Coloana 3 - randul 1

eeei, eu am patru ochi, mă văd și pe mine când cu unul când cu altul, cred că am suficiente rezerve, dacă te iei de mine nu știu ce-o să fac, probabil o să clipesc un pic dintr-unul, cam cât un fâlfâit, o să mai și dansez printre pufi și petale, dacă mă confunzi cu vecinul meu de pe coloana 3 - randul patru, iti dau de la mine o pereche sau, mai bine, ne facem frați sper cș nu de...insectar

Cristina Trușcă

let\'s push things forward urăsc fluturii...

Andrei Nicolescu

Culoare

Io sunt fluturele (c2,r4) și nu, nu sunt specialist în calculatoare. In schimb, mă ascund halucinant (cartarescian)în sistemult limbic uman - e domeniul meu. Și bun, cu iubirea și iertarea totul e bine și frumos, dar cu umilinÞa... ce-i asta? Desigur, m-aș putea uita în dex, dar cum să găsesc un cuvânt pe care eu îl simt ca vid? Povestea mea? Ar părea întortocheată ca urechea medie (urechea interna e deja prea difuza), când de fapt, e doar o funcție sinusoidală (nu, nici în matematică nu sunt expertă). Ați auzit de Mary, experta în culoare? Dacă nu, vă spun eu: Mary era o fată care a crescut (în condiții de laborator :)) într-un mediu în care nu se află nici o culoare: în jurul ei nu erau decât alb, negru, și nuanțele de la una la alta. Nu avea oglinzi pri-mprejur și singurul om pe care îl vedea (cel care avea grijă de ea și o învăța tot ce trebuie să știe pentru ca intelectul ei să se dezvolte căt de căt normal) purta o mască pe față (albă, sau neagră, voi alegeți) și manuși. Nu i se vedea nici o bucațică de piele. Mary însași era îmbrăcată din cap până în picioare în nonculoare. Pe măsură ce ea creștea, omul o învăța tot, absolut tot, ce se poate ști despre culori. Știa lungimile de undă ale fiecarei nuanțe, cunoștea fizica lor în cele mai mici detalii, până chiar și mecanismele psihofiziologice care stau la baza perceperii culorilor și a luminozității. Apoi, când a sosit timpul, fetei i s-a arătat un trandafir (să zicem roșu). A recunoscut culorile sau nu? Vă las să meditați. Eu sunt dintre cei care cred ca da.

Ozana Raluca Nitulescu

De demult

știi, fluturii la mine țineau de copilărie...timpurile acelea de \"pace\", verile, grădinile pline de flori din cartier, apoi mult timp nu i-am intâlnit; nu de mult locuiesc undeva mai \"sus\", sunt multe păduri aici și mulți fluturi, e multă liniște, un timp de \"pace\", parcă au fugit toate de demult aici, să supraviețuiască...adică nici nu știu dacă vroiam să spun ceva în mod special, doar atât poate ...cine vrea sa vadă fluturii sunt aici, sus...

Mae Stanescu

Povestea aripilor albastre Maria, aș alege unul albastru. Să scriu povestea? Nu știu ce aș putea inventa la ora asta. Dar mi-aduc aminte că un fluture albastru m-a inspirat odată, și am scris \"Colt de suflet\". , Era un fluture adevarat, într-o pădure, atât de mic și firav încât m-am aplecat să-l văd mai bine, cu pete albe și ...a zburat... nu știam cum să păstrez clipa și așa am scris o poezie.

Adriana Doar

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi

Comentarii (8)